Museum Casa Avramide

Casa Avramide, parte componentă a Complexului Muzeal de Patrimoniu Cultural Nord-Dobrogean din cadrul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, a fost construită la finele secolului al XIX-lea de Alexe Avramide, un prosper întreprinzător local, proprietar de mori, ateliere, spaţii comerciale, a unei fabrici de cherestea, precum şi a unor întinse terenuri agricole. Alexe Avramide încredinţează construcţia acestei case unor meşteri italieni, care reuşesc să ridice, în centrul urbei, cea mai frumoasă casă, devenită un simbol al prosperităţii familiei.

Recent reabilitată, în cadrul proiectului Restaurarea şi reabilitarea a două clădiri de patrimoniu din Municipiul Tulcea incluse în circuitele turistice regionale, derulat de Consiliul Judeţean Tulcea şi finanţat din Fondurile Structurale prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, Casa Avramide oferă, într-o viziune expoziţională, modernă, elemente legate de istoria modernă a oraşului Tulcea şi povestea familiei Avramide, punând în valoare obiecte de patrimoniu din colecţiile ICEM.

În secolul al XIX-lea au loc profunde schimbări de ambient şi în ceea ce priveşte aspectul interioarelor de case boiereşti. Dacă la începutul secolului predominant era mobilierul de tip oriental, definit prin lipsa pieselor de mari dimensiuni, având mai multe sofale cu perne şi covoare orientale, după 1850 acesta începe să capete aspect occidental în care predomină mobilierul de tip Biedermayer, Louis-Philippe şi Napoleon al III-lea. Astfel că în interioare se vor regăsi obiecte provenind din ţările orientale dar şi occidentale, începând, totuşi, să predomine stilurile clasice europene, cu toată frumuseţea lor. Se vor păstra în mare parte obiceiurile orientale, dar boierimea română va începe să parcurgă drumul emancipării ce îşi va pune amprenta, evident, şi pe viaţa cotidiană. Vom asista astfel la europenizarea oraşelor româneşti din dorinţa de a le ridica la nivelul marilor centre europene.

Cunoaşterea interioarelor de case ale elitelor urbane, poate fi înlesnită de construcţiile şi elementele de arhitectură păstrate, de forma de ambient interior cu mobilier, mici obiecte decorative, obiecte de uz curent, opere de artă, piese de vestimentaţie, documente, fotografii, descrieri literare sau studii de referinţă ale artiştilor călători străini.