Codrii Vlasiei
“Codrii Vlăsiei” a fost denumirea pădurilor care acopereau odinioară o vastă regiune - Valahia - adică sudul României. Mai exact: de la Dunăre spre nord, începand de la orașul Buzău, spre vest pănă peste orașul Ploiești (Câmpina), apoi până sub orașul Târgoviște, apoi treimea sudică a județului Argeș, apoi până la orașul Slatina și din nou spre sud la Dunăre, la sud de Craiova.
Deci acoperea integral actualele județe Ilfov (deci Bucureștiul), Giurgiu, Teleorman și parțial județele: Buzău, Ialomița, Călărași, Dâmbovița, Olt.
Pădurile dese erau folosite de români ca loc de refugiu în timpul marilor migrații, deoarece ofereau un adăpost bun împotriva călăreților înarmați care, pentru a avansa și ataca, ar fi trebuit să descalece. Vlăsia este denumirea în slava veche pentru Valahia.
Această pădure are o istorie bogată: în evul mediu în zona codrilor fiind date multe lupte.
Astfel, în 1456, Vlad Țepeș și-a învins rivalul Vladislav Dan la Târgșor, pe un câmp de luptă de la marginea Codrilor Vlăsiei. Tot aici, Vlad Țepeș a înfrânt armata otomană care venise să-l detroneze și tot în acesti codrii boieri trădători l-au asasinat pe domn.
Codrul a fost adăpostul multor proscriși sau revoltați, de la hoți la drumul mare la haiduci care, prin faptele lor, au intrat în folclorul românesc. Expresia "Codrul e frate cu românul" își are cel mai probabil originea în perioada în care pădurile erau refugiul din fața năvălirilor străine, a abuzurilor boierilor, sau deveniseră ascunzătoarea haiducilor.
Cea mai mare parte a zonelor împădurite a rămas neatinsă până în secolul al XVIII, când, odată cu dezvoltarea comerțului cu cereale și cherestea, s-a început defrișarea pădurilor pentru a face loc terenurilor cultivabile. Suprafața pădurilor ramase în prezent este de doar de cca. 35.000 de ha.
Astfel, în timp, s-a trecut de la Codrii Vlăsiei (zonă compactă, chiar de nepătruns), la Câmpia Vlăsiei, defrișările inversând raporturile în mod covârșitor. În prezent, habitatele sunt foarte fragmentate și nu s-a avut în vedere nici măcar păstrarea unor culoare late de măcar 50 metri, între pădurile rămase – cu rol de conectare ecologică și care ar putea ajuta extrem de mult speciile rămase.
De jur-împrejurul Bucureștiului au mai rămas resturi ale Codrilor Vlăsiei, (în special în zona de nord), la marginea pădurilor fiind și obiective de interes turistic: Pădurea Pustnicu – Mânăstirile Pustnicu și Pasărea, Pădurea Snagov – Mănăstirea Snagov, Pădurea Comana – Mănăstirea Comana, Pădurea Râioasa, Pădurea Băneasa, etc, iar mai la nord în jurul orașului Ploiești mai întâlnim fragmente ale acestor codri: Pădurea Mislea, Pădurea Plopeni, Pădurea Păulești, Pădurea-Parc Bucov și Pădurea Românești.
Funcțiile pădurilor în Câmpia Vlăsiei sunt: protecție a apelor, protecție a solului, protecție contra factorilor climatici dăunători, interes recreativ, interes științific și ocrotire a genofondului și ecofondului forestier.
Descărcați aplicația gratuită izi.TRAVEL
Creați-vă propriile tururi audio!
Folosirea sistemului şi a aplicaţiei ghid mobile este gratuită
