Tur audio Bucureşti: Art Deco şi Bulevardele Centrale

Traseul Art Deco şi Bulevardele Centrale urmărește configurarea unui cadru urban nou pentru o societate modernă a anilor 1920-1940. Cele 13 clădiri selectate sunt o parte din cele mai importante exemple ale arhitecturii Art Deco din București, ce contribuie la imaginea modernă a bulevardelor Magheru, Bălcescu și Carol I, cât și a zonelor istorice adiacente acestora.

În perioada interbelică, arhitectura Art Deco a avut un rol major în modelarea imaginii zonei centrale a Bucureștiului, așa cum o știm azi. Contribuția ei vine într-o etapă târzie a unui proces de lungă durată.

În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea și, mai apoi, în anii de până la Primul Război Mondial, în țesutul medieval al Capitalei au fost tăiate marile bulevarde ce structurează și azi zona centrală. Odată trasate, de-a lungul acestor noi artere s-au ridicat clădiri cu o arhitectură diversă, de la eclectismul de școală franceză până la stilul neoromânesc. Însă, în preajma Primului Război Mondial, multe dintre parcele erau fie încă libere, fie ocupate de clădiri mai vechi ce așteptau să fie înlocuite. Această situație caracteriza mai ales bulevardul Magheru, între Piața Romană și strada C.A. Rosetti, cel mai tânăr dintre noile bulevarde. În perioada interbelică, acesta a fost prelungit spre sud, până la Piața Universității și apoi până la Piața Unirii. Arhitectura modernă a anilor 1920 și 1930 a avut astfel un cadru larg de manifestare. Bulevardelor li s-au adăugat și zonele adiacente, mult prea valoroase pentru a nu fi cuprinse în acest proces al modernizării.

În acest context, al unei febrile activități constructive, arhitectura Art Deco s-a bucurat de o mare popularitate. Adoptată de societatea bucureșteană ca variantă mai cordială, temperată a modernismului, estetica Art Deco a marcat profund această efervescentă etapă a modernizării.

Traseul pornește de la capătul nordic al bulevardului Magheru. Prima clădire, Palatul Crucii Roșii Române, inaugurat în 1927, este și cea mai veche dintre edificiile incluse în traseu, ilustrând o variantă timpurie a stilului deco. Mai departe, traseul ajunge în Piața Amzei unde, la mijlocul anilor 1930, vechea hală comercială a fost înlocuită de Blocul Edilitar Comunal: o clădire monumentală ce a găzduit o mare varietate de funcțiuni, într-o formulă unică în Capitală. Hotelul Hilton, de al cărui nume se leagă multe istorii savuroase ale lumii bucureștene, este cuprins în traseu ca un exemplu al unei faze târzii a arhitecturii Art Deco. Pe bulevard, Hotelurile Ambasador și Lido sunt reprezentative pentru modernitatea celui mai nou dintre ansamblurile urbane centrale ale Bucureștiului interbelic. Apoi, Palatul Telefoanelor, clădire iconică a epocii, este celebră pentru modul radical în care a marcat imaginea vechii Căi a Victoriei, înlocuind patriarhala Terasă Oteteleșanu cu silueta amețitoare a unui zgârie-nori american. Așezate față în față, de o parte și de alta a străzii Regale, azi, Câmpineanu, hotelurile Negoiu și Union erau recomandate în epocă ca fiind două dintre cele mai luxoase hoteluri ale Capitalei. Traseul continuă apoi cu Palatul Societății Funcționarilor Primăriilor București, astăzi sediul ARCUB, unul dintre cele mai frumoase și rafinate exemple ale ArtDeco-ului bucureștean. În vecinătatea acestuia, sediul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice apare ca un avanpost al modernizării, singuratic în vechiul țesut al orașului. Traseul se încheie cu Palatul Casei Centrale a Asigurărilor Sociale, o clădire care, pentru a-i descoperi cele mai frumoase detalii, cere trecătorului să ridice privirea și să încetinească pasul de-a lungul bulevardului.

Bucureşti: Modernism Art Deco 2.0 – Art Deco şi Bulevardele Centrale, un proiect igloo, co-finanţat de AFCN, conectează, explorează şi surprinde realitatea orașului dintr-o perspectivă Modernist Art Deco.

Colofon: Manager de proiect: Adrian Ciocăzanu; Director creativ: Dragoș Dogaru; Consultant științific: Mihaela Criticos; Redactor-șef: Françoise Pamfil; Secretar de redacție: Andreea Amzoiu; Text şi documentare: Diana Mihnea; Traducere în limba engleză: Anca Rotar; Fotografii: Arthur Țințu, Dragoş Dogaru.