音频游览Porolissum

Localizare

Munţii Meseş constituie o barieră între podişul înalt al Transilvaniei la est şi câmpia joasă a Tisei spre vest. Acest lanţ muntos, lung de cca. 80-100 km, era prevăzut cu mai multe locuri de trecere dintr-o parte în alta, fie pe văi, fie pe culmi. În dreptul localităţii Moigrad se află cea mai largă şi cea mai accesibilă trecere (Poarta Meseşeana) utilizată din cele mai vechi timpuri pentru comerţ şi deplasări de trupe.

Romanii, la vremea lor, au blocat trecătoarea cu o reţea de fortificaţii care controlau circulaţia  oamenilor, mărfurilor şi a ideilor. În trecatoarea principală şi pe trecerile laterale, secundare, au fost construite elementele liniei avansate ale limesului (turnuri de pază, supraveghere şi semnalizare,  incinte mai mici, baraje din valuri de pământ sau ziduri din piatră).

Importanţa strategică a zonei s-a dovedit atât de mare încât la mai puţin de două decenii după cucerire (118-119 d.Chr.) zona de nord şi nord-vest a Daciei a fost transformată într-o provincie distinctă -Dacia Porolissensis- cu un tip aparte de organizare militară, iar Porolissum a devenit probabil capitala acestei unităţi administrative.

Complexul Arheologic Porolissum, întins pe o suprafaţă de circa 500 ha, se află în hotarele mai multor sate: Jac (com. Creaca), Brebi (com.Creaca), Moigrad (com.Mirşid), Ortelec şi Stâna, azi suburbii ale muncipiului Zalău. Castrul se află de fapt pe teritoriului satului Jac, dar pentru că accesul modern spre el şi în general spre complexul arheologic s-a făcut şi se face prin Moigrad, s-a încetăţenit identificarea Porolissum-ului cu Moigradul. Distanţa de la şoseaua Zalău-Creaca-Jibou până la complexul arheologic este de cca 3,5 km.

Incursiune în istoria locului

Preluând numele Porolisso al vechii dave dacice de pe Măgura Moigradului, bazându-se pe realităţile strategice ale zonei de trecătoare, realităţi excelent folosite de către daci, romanii au edificat aici unul din cele mai importante şi complexe sisteme de apărare cunoscut sub denumirea de limes porolissensis. La finalul războaielor dacice din vara anului 106 d. Chr., Imperiul Roman a cucerit şi organizat ca provincie romană teritoriul regatului lui Decebal. În partea de nord-vest a Daciei, pe Muntele Meseş, romanii au conturat şi organizat frontiera (limesul) care delimita spaţiul cucerit de către Imperiul Roman, de teritoriile necucerite şi neintroduse în unitatea administrativă a provinciei Dacia, teritorii locuite de populaţia dacilor liberi şi alte seminţii barbare (vandali). Datorită importanţei strategice deosebite al acestui sistem defensiv – limes porolissensis, împăratul roman Hadrian, în jurul anului 120 d. Chr., când reorganizează apărarea întregii provincii Dacia, în nord-vestul acesteia, înfiinţează subdiviziunea Dacia Porolissensis, cu capitala probabil la Porolissum. Având în vedere importanţa strategică deosebită a apărării Porţii Meseşene, a singurei trecători de vale accesibile de traversare a barierei naturale (Muntele Meseş), Imperiul Roman a construit la Porolissum o importantă bază militară pentru soldaţii din trupele auxiliare şi detaşamente din legiunile romane care au staţionat permanent sau temporar aici. Castrul cel mare amplasat pe dealul Pomet are dimensiunile de 300 x 230 m. Acesta este cel mai mare castru de trupe auxiliare construit în Dacia romană. Oraşul şi întreaga zonă Porolissum s-a dezvoltat economic într-un mod vertiginos, profitând de posibilitatea schimbrilor comerciale cu barbarii de peste limes. Produsele ceramice de lux au ajuns departe în Barbaricum până în sudul Poloniei, Slovacia şi estul Ungariei. Viaţa tipic romană, forma mentis romana s-a manifestat şi la Porolissum, ca o capitală de provincie, oraşul şi ceilalţi locuitori (soldaţii şi familiile lor), ajungând la cca. 15.000 de locuitori la momentul când împăratul Caracala şi mama sa Iulia Domna ajung la Porolissum în anul 214 d.Chr. În timpul împăratului Septimius Severus oraşul a fost ridicat la rangul de municipium cu denumirea de Municipium Septimum Porolissense. Imperiul Roman, în timpul împăratului Aurelian, a abandonat Provincia Dacia (271-275 d. Chr.), implicit şi Porolissumul.